< Galateni 5:16-26, 6:6-18 >
„Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti. Căci firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. Dacă sînteţi călăuziţi de Duhul, nu sînteţi supt Lege. Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”
Ce ar trebui să facem pentru
a umbla în Duhul? |
Ar trebui să predictăm şi să urmăm
evanghelia frumoasă |
Apostolul Pavel a scris despre Duhul Sfânt în epistolele sale către Galateni. În Galateni 5:13-14 el a spus: „Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămîntească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Pe scurt, mesajul este că, de când am fost mântuiţi şi eliberaţi de păcat, crezând în evanghelia frumoasă, nu trebuie să luăm această libertate ca o oportunitate de a ne îngădui în pofta cărnii, ci prin dragoste noi trebuie să ne servim unul pe celălalt şi să urmăm evanghelia frumoasă. Aşa cum Dumnezeu ne-a mântuit de toate păcatele, este potrivit să predicăm evanghelia. Pavel a spus de asemenea: „Dar dacă vă muşcaţi şi vă mîncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.” (Galateni 5:15).
Umblaţi în Duhul pentru a fi umpluţi cu Duhul Sfânt
În Galateni 5:16, Pavel a spus: „Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti.” Iar în versetele 22-26 a spus: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” Aici, Pavel ne spunecă, dacă umblăm în Duhul, el va duce roadele Duhului. Duhul Sfânt ne cere să umblăm în Duhul. Dar noi trăim în carne.
Fiinţele umane sunt născute în carne, care nu poate duce roadele Duhului. Chiar dacă încercăm să umblăm în Duhul, natura noastră nu poate fi schimbată. De aceea, doar cei primesc Duhul Sfânt, crezând în evanghelia frumoasă pot umbla în Duhul şi să ducă roadele Duhului.
Când Biblia ne spune să umblăm în Duhul, aceasta înseamnă că ar trebui să predicăm evanghelia frumoasă pentru ca alţii să poată fi iertaţi pentru păcatele lor. Dacă noi trăim pentru această evanghelie frumoasă, vom purta roadele Duhului. Cu alte cuvinte, nu este o problemă de schimbare a naturii umane. Când umblăm cu această evanghelie frumoasă, putem duce roada Duhului, şi anume dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, blândeţea şi înfânarea poftelor. Roada Duhului ne ajută să-i salvăm pe alţii din păcatele lor pentru a avea vieţi veşnice.
Pofta cărnii versus dărinţeleDuhului
Pavel a spus: „Căci firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” Din moment ce noi, care am fost răsumpăraţi, posedăm pofta cărnii şi Duhul în acelaşi timp, aceste două elemente sunt întotdeauna în conflict una cu alta. Rezultatul este că, nici una nu ne pot umple inimile complet.
Duhul ne conduce să dorim, adânc din inimile noastre, să predicăm evanghelia frumoasă şi să-L slujim pe Domnul. Ne face zeloşi să ne angajăm în lucrări spirituale. Ne ajută să-i salvăm pe oameni din păcatele lor, predicând evanghelia frumoasă a lui Dumnezeu.
Dar pe de altă parte, dorinţele noastre se amestecă cu dorinţa cărnii, pentru ca noi să nu putem umbla în Duhul. Acesta este conflictul veşnic dintre Duhul şi dorinţele cărnii. Când o persoană este consumată cu dorinţele cărnii, el sfârşeşte făcând provizii pentru carne. Carnea îşi aşază dorinţa, împotriva Duhului. Ele sunt în oponenţă una cu alta, astfel ca noi să nu putem face lucrările pe care le dorim.
Apoi, ce implică umblarea în Duhul?. Ş ice fel de lucruri Îl mulţumesc pe Dumnezeu?. Dumnezeu a spus că predicând şi urmând evanghelia frumoasă, este viaţa umblării în Duhul. El ne inimile celor care au locuirea Duhului Sfânt, pentru a umbla în Duhul, pentru ca ei să ducă o viaţă spirituală. Porunca pe care Dumnezeu ne-a dat-o, să purtăm roada Duhului, umblând în Duhul, a fost o mustrare şi un ordin pentru noi, pentru a-i salva pe alţii din păcatele lor, predicând evanghelia frumoasă. Să umbli în Duhul Sfânt înseamnă să trăieşti o viaţă care Îl mulţumeşte pe Dumnezeu.
Pentru a umbla în Duhul, trebuie să avem mai înainte de toate locuirea Dului Sfânt. Mai întâi trebuie să credem în evanghelia frumoasă, pe care Dumnezeu ne-a dat-o, dacă dorim să primim Duhul Sfânt, care locuieşte în noi. Dacă nu credem în evanghelia frumoasă adânc în inimile noastre, nu vom primi nici locuirea Duhului Sfânt, nici nu vom obţine mântuirea fără păcat, care înseamnă că nu vom putea umbla în Duhul.
Duhul ne dă dorinţa de a predica evanghelia frumoasă, de a-L sluji pe Domnul şi de a adduce glorie lui Dumnezeu. Această dorinţă vine dintr-o inimă care este dedicată lui Dumnezeu şi predicării întregii lumi ale evangheliei frumoase. Aceasta vine, de asemenea, dintr-o inimă care doreşte să facă orice, pentru a predica evanghelia frumoasă. Cei care cred în evanghelia frumoasă şi primesc Duhul Sfânt, după ce au fost iertaţi de păcatele lor, pot umbla în Duhul şi să se dedice predicării evangheliei. Aceasta este moştenirea lor spirituală de sus.
Cei care au locuirea Duhului Sfânt, ajung să respecte Duhul Sfânt şi să umble în Duhul, chiar dacă încă au poftele cărnii, deoarece Duhul Sfânt locuieşte în ei. Pavel a spus: „Umblaţi în Duhul” Ceea ce a vrut el să spună prin aceasta, este că noi trebuie să predicăm evanghelia apei şi a Duhului, pe care ne-a dat-o Isus, pentru ca noi să-i ajutăm pe alţii să fie iertaţi de păcatele lor.
Uneori, în timp ce umblăm în Duhul, umblăm potrivit cărnii. Pofta cărnii şi dorinţa Duhului Sfânt, luptă în viaţa noastră, una împotriva celeilalte, dar ceea ce noi trebuie să ştim şi să recunoaştem clar, este că, cei care au locuirea Duhului Sfânt ar trebui să trăiască viaţa, umblând în Duhul. Doar în acest fel noi ne vom putea trăi vieţile umplute cu binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă cei care au locuirea Duhului Sfânt refuză să ducă rodul Duhului, se pierd, ducând fructul cărnii. Fructul lor este perisabil şi mizerabil. Aici este motivul pentru ca noi să credem, umblând în Duhul.
Am auzit: „Umblaţi în Duhul”, dar unii dintre noi s-ar putea gândi: „Cum pot face astfel, când nu pot simţi Duhul Sfânt în mine?”. Unii dintre noi cred că am putea recunoaşte locuirea Duhului Sfânt, doar dacă Dumnezeu ne-a apărut şi ne-a vorbit direct. Dar aceasta este o neînţelegere. Duhul ne dă dorinţa pentru evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului.
Pot fi momente când suntem siguri că El locuieşte în noi, dar nu putem să-L simţim, deoarece noi umblăm potrivit cărnii. Unii se pot gândi chiar, că El doarme în interiorul nostru. Aceaia sunt cei are au primit Duhul Sfânt, dar încă umblă cu carnea.
Aceşti oameni îşi consolează carnea lor proprie şi acţionează aşa cum aceasta dictează, dar suferă la sfârşit, datorită cererilor mari ale cărnii. Chiar şi acei care au locuirea Duhului Sfânt, au tendinţa să trăiască potrivit poftei cărnii, deoarece ei cred că e natural să facă astfel. Dar cei care se supun cărnii, eventual ei devin sclavii cărnii.
Domnul ne spune să trăim potrivit Duhului. Aceasta înseamnă să slujeşti evanghelia frumoasă. De asemenea, aceasta mai înseamnă că trebuie să ne devotăm în întregime evangheliei frumoase a apei şi a Duhului. Bucurându-ne în evanghelie şi trăind după ea, este să trăieşti potrivit Duhului. Noi trebuie să trăim în felul acesta, învăţând că ceea ce înseamnă să umblăm în Duhul. Umbli tu în Duhul?.
Poate o persoană care nu are locuirea Duhului Sfânt, să umble în Duhul?
Cei care nu sunt născuţi din nou, nu cunosc ce înseamnă să umbli în Duhul. Astfel, mulţi oameni încearcă să primească Duhul Sfânt şi tânjesc după aceasta, în felul lor. Ei cred că acţiunea de dorinţă a Duhului Sfânt este la fel cu a fi umplut cu Duhul Sfânt.
De exemplu, când oamenii se adună în anumite capele pentru servicii, pastorul se roagă cu voce tare şi fiecare începe să strige numele Domnului. Unii dintre ei vorbesc în limbi, ca şi cum ar fi umpluţi cu Duhul Sfânt, dar nimnei, nici chiar ei înşişi, nu pot înţelege ce spun. Între timp, unii dintre ei cad la pământ, iar corpurile lor încep să tremure în extaz. Cu siguranţă ei au fost posedaţi de demoni, dar ei cred că au primit Duhul Sfânt. Atunci vine vacarmul, când oamenii strigă: „Doamne!, Doamne!” Ei Îl strigă pe Domnul, varsă lacrimi şi bat din palme. Acest fenomen se numeşte de obicei „a fi umplut Duhul Sfânt”.
Pastorul vorbeşte în limbi, în timp ce loveşte amvonul, iar oamenii zbiară „Doamne!, Doamne!”. Ei iubesc acset fel de atmosferă, iar unii chiar spun că au avut o viziune a copacului cunoaşterii binelui şi răului, din Eden, şi faţa lui Isus, în timpul transei lor nesfinte. Ei concep greşit acele lucruri, ca moduri de a primi Duhul Sfânt, de a fi umpluţi cu El şi de a umbla cu El. Faptele lor greşit direcţionate rezultă din concepţiile lor greşite despre cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt.
„Umblaţi în Duhul.” Aceasta spune Dumnezeu acelor care sunt născuţi din nou. Înseamnă să faci lucruri care Îi plac. Pavel a comparat faptele cărnii cu roada Duhul Sfânt. El a spus: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 5:22-23).
A „Umbla în Duhul” înseamnă să predici evanghelia frumoasă şi să-i salvezi pe alţii din păcatele lor. Dacă facem astfel, vom putea duce roada Duhului. Roadele Duhului sunt dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor, şi noi vom putea duce acest fruct, doar când trăim după evanghelia frumoasă. Dacă cineva slujeşte şi predică evanghelia frumoasă, sacrificându-se pentru ea, atunci el poate trăi o viaţă spirituală umplută cu Duhul Sfânt.
Ca roadă a Duhului, „bunătatea” înseamnă să faci fapte bune. De asemenea, mai înseamnă virtute. Să menţii virtutea pentru evanghelia frumoasă şi să faci ceva pentru beneficial altora, este bunătaet. Cel mai mare bine în ochii lui Dunmezeu este să predici evanghelia pentru beneficial altora.
Iar „blândeţea” este să simţi compasiune pentru oameni. Cel care este milos cu alţii, slujeşte evanghelia cu răbdare şi blândeţe, va avea pace. Cel care este umblă în Duhul, este fericit să vadă lucrarea Domnului realizată, îi place să facă lucrarea Sa, îi iubeşte pe alţii şi este credincios în toate lucrurile. Deşi nimeni nu le dă o obligaţie să facă astfel, el, cel care are locuirea Duhului Sfânt, este credincios în lucrarea Sa, până e realizată. El este bland şi menţine înfrânarea poftelor. El are fructul Duhului. Persoana care are Duhul Sfânt în el, trebuie să umble în Duhul. Doar dacă face astfel, el va putea duce roada Duhului.
Şi tu poţi duce roada Duhului, dacă umbli în Duhul. Dar dacă nu, vei sfârşi în umblarea cu poftele cărnii. Scripturile spun în Galateni 5:19-21: „Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”
Lucrările cărnii sunt evidente
Lucrările cărnii sunt evidente. Prima lucrarea a cărnii este „curvia”, care înseamnă să te angajezi într-o relaţie nepotrivită cu sexul opus. Cea de-a doua este „păcatul trupesc”. Cea de-a treia este „necurăţia”. Cea de-a patra este „obscenitatea”, care înseamnă să fii sensual. Cea de-a patra este „idolatria”, care înseamnă să slujeşti idolilor, mai degrabă decât lui Dumnezeu. Cea de-a şasea este „vrăjitoria”. Cea de-a şaptea este „ura”. Dacă o persoană fără Duhul Sfânt umblă potrivit cărnii, nu poate decât să-şi arate ura pentru alţii, potrivit naturii sale păcătoase. Cea de-a opta este „gâlcevia”. Aceasta înseamnă certarea cu prietenii sau familia noastră. Altele sunt „gelozia, izbucnirile de mânie şi ambiţii egoiste.” Toate acestea sunt caracteristice oamenilor care umblă cu carnea.
Cea de-a zecea este „dezacordul”. Când o persoană umblă doar potrivit cărni, este imposibil pentru el să facă lucrarea bisericii şi eventual va sfârşi lăsând biserica de buna ei voie. Cea de-a unsprezecea este „erezia”. Cel care umblă în carne, face astfel pentru a-i mulţumi propria voie. Dar acea viaţă este diferită de voia lui Dumnezeu, încât eventual se întoarce de la evanghelia frumoasă. Erezia înseamnă devierea de la adevărul biblic. Nimeni, care are credinţa în cuvântul lui Dumnezeu şi umblă în Duhul, nu ajunge să se întoarcă de la voia lui Dumnezeu. „pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.”, sunt de asemenea lucrări ale cărnii. Cei care umblă doar potrivit cărnii, practică la sfârşit astfel de lucrări. De aceea Domnul spune: „Umblaţi în Duhul”. Noi, care suntm născuţi din nou, trebuie să umblăm în Duhul.
Cei care nu sunt născuţi din nou, nu au nimic în inimile lor decât poftele cărnii.De aceea, ei ajung să se angajeze în „păcate trupeşti, necurăţie şi idolatrie.” Pastorii falşi care nu sunt născuţi din nou, practică „vrăjitoria” asupra discipolilor săi pentru a-i determina să doneze mulţi bani. Ei dau responsabilităţi importante şi o poziţie mare din biserică, celor care donează cel mai mult. Cei care trăiesc după carne îşi arată „ura” faţă de alţii. Ei impart bisericile în multe denominaţiuni, se laudă cu denominaţiunea lor proprie şi îi învinovăţeşte pe alţii ca eretici. „Gâlcevia, gelozia, izbucnirile urii, ambiţiile egoiste, certurile, ereziile, şi invidia” sunt toate în inimile celor care nu au fost născuţi din nou. Va fi la fel pentru noi sfinţii, dacă umblăm doar potrivit cărnii.
Duhul îi face pe creştinii născuţi din nou să poarte roada Duhului Sfânt
Cei care sunt născuţi din nou trebuie să trăiască pentru a predica evanghelia frumoasă. Deoarece este prea greu pentru noi să-L urmăm doar pe Domnul, trebuie să facem lucrarea de slujire a evangheliei frumoase, alăturându-se bisericii lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne rugăm împreună şi să ne devotăm energiile pentru a deveni cineva care umblă prin evanghelia frumoasă a Duhului. Oamenii care umblă în Duhul, trăiesc pentru a predica evanghelia apei şi a Duhului. Cu alte cuvinte, să umbli potrivit cărnii, înseamnă să trăieşti o viaţă doar tine, în timp ce a umbla în Duhul înseamnă să lucrezi pentru a mântui sufletele altora. Mulţi creştini născuţi din nou duc acest fel de viaţă frumoasă. Ei trăiesc pentru binele altora.
Există un număr uriaş de oameni din jurul lumii, care nu au auzit evanghelia frumoasă. Noi îi iubim pe oamenii din Africa şi Asia. Noi îi uibim pe fiecare din Europa şi America, precum şi din insulele izolate. Nio ar trebui să ne arătăm dragostea, făcându-le cunoştinţă cu evanghelia apei şi a Duhului.
Noi trebuie să umblăm în Duhul. Nu există nici o lege împotriva acesteia. „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 5:22-23). Există vreo lege care poate fi împotriva acesteia?. Nu. Aceasta este legea Duhului pe care noi trebuie să o respectăm. Pavel ne-a spus să umblăm în Duhul. Aşa cum Domnul nostru Şi-a dat viaţa pentru noi păcătoşii, noi trebuie să predicăm evanghelia altora. Salvându-i pe alţii din păcatele lor, este să umbli în Duhul. Ar trebui să umblăm în Duhul.
Pavel a spus în Galateni 5:24-26: „Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”. Noi trebuie să trăim pentru a salva sufletele pierdute, dacă trebuie să trăim în Duhul. Ar trebui să facem lucrarea Duhului şi să umblăm cu El. Duhul Sfânt pe care ni L-a dat Dumnezeu, ne conduce să trăim cu Isus Hristos, în inimile noastre. Duhul Sfânt este Regele dragostei. Dumnezeu ne foloseşte ca vehicole pentru dragostea Sa.
Pavel a spus: „Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Galateni 5:24). De asemenea El a spus că cei care sunt născuţi din nou, au murit împreună cu Isus Hristos. Cei care sunt cu adevărat născuţi din nou, au murit cu Isus deja. Noi nu realizăm aceasta, dar noi am murit cu Isus Hristos, când a fost crucificat pentru a plăti păcatele noastre. Cualte cuvinte, faptul că Isus Hristos a fost crucificat, înseamnă că tu şi eu am murit cu El pe Cruce. Moartea Sa a fost moartea noastră, iar învierea Sa simbolizează învierea noastră garantată. Tu şi eu trăim şi murim în Isus Hristos, prin credinţa naostră. Avem nevoie de credinţa noastră. Credinţa noastră ne conduce să umblăm în Duhul.
Dumnezeu ne-a dat puterea de a umbla în Duhul. De aceea, noi care am fost iertaţi pentru toate păcatele noastre, ar trebui să umblăm în Duhul. Cei care au primit Duhul Sfânt, trebuie să fie mulţumitori că păcatele lor au fost iertate şi să se dedice predicării evangheliei frumoase, pentru mântuirea celor pierduţi. Chiar dacă cineva este iertat pentru păcatele sale şi născut din nou, el va fi separat de biserica Domnului şi neputincios de a-L servi, dacă trăieşte potrivit poftei cărnii. Tu şi eu ar trebui să trăimdupă evanghelia apei şi a Duhului, până în Ziua Domnului nostru Isus Hristos.
Nu deveniţi niciodată orgolioşi, ci trăiţi după plinătatea Duhului Sfânt
Pavel a spus: „Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” Ce este slava deşartă?. Este a umbla potrivit poftei cărnii. Sunt mulţi oameni în această lume care trăiesc pentru slava lor deşartă. Mulţi oameni strâng bani, se luptă pentru supremaţie, iubesc frumuseştea lumească şi trăiesc pentru aici şi acum. Nu este nici o fidelitate în acestea, se vor deteriora şi voe dispărea pe parcursul timpului. De aceea oamenii care umblă potrivit cărnii, se numesc umblători după slavă deşartă. Chiar dacă oamenii au bogăţii, este pace şi satisfacţie adevărată în inimile lor?. Fructul cărnii eventual se deteriorează. Lucrurile pământeşti nu au nici un folos altor suflete şi sunt doar pentru ei înşişi. Ele sunt bune doar pentru carnea cuiva.
Biblia spune: „Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească.” (Proverbe 11:24). Cei care nu sunt născuţi din nou, încearcă să reţină prea mulţi banii. Deoarece lucrurile pământeşti sunt totul pentru ei, nu au spaţiu în ei înşişi pentru a avea grijă de alţii. De aceea ei doresc şi le pasă doar de vieţile lor. Dar Dar în Biblie spune că este cineva care reţine mai mult decât e drept, dar care duce la sărăcie. Oamenii umblă potrivit poftei cărnii, dar rezultatele sunt aceleaşi, ca fiind un tâlhar şi sfârşind mort. Toate acele lucruri sunt rezultatele slavei deşarte.
Cei care iubesc să urmeze dorinţele Duhului
Pavel a dorit să trăiască o viaţă în Duhul. Şi astfel a făcut. El ne-a învăţat să trăim bine prin cuvântul lui Dumnezeu. El a spus în Galateni 6:6-10: „Cine primeşte învăţătura în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică. Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşa dar, cît avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.”
Pavel i-a sfătuit pe acei care cunosc cuvântul lui Dumnezeu, să împărtăşească toate bunurile cu profesorii lor. Ceea ce a vrut să spună prin „bunuri” a fost de a-L mulţumi pe Domnul, salvând sufletele pierdute printr-o viaţă de umblare în Duhul şi predicând evanghelia. Cei care sunt născuţi din nou ar trebui să se alăture celor care învaţă pe alţii şi umblă în Duhul, având aceeaşi minte, dragoste şi aceeaşi judecată.
„Cine primeşte învăţătura în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă.” Bunurile înseamnă să-I salvezi pe alţii din păcatele lor, prin biserică. Pavel ne-a spus să facem totul în aceeaşi minte, în aceeaşi rugăciune şi în aceeaşi devotare. Noi trebuie să facem lucrarea Domnului, împreună.
Pavel a spus: „Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce samănă omul, aceea va şi secera.” Aici, „a batjocori” înseamnă „a derâde, a ironiza”. Astfel, „nu vă înşelaţi, Dumnezeu nu se lasă batjocorit” înseamnă a nu derâde şi a nu ironiza pe Dumnezeu. De exemplu, nu e voie ca cineva să ia uşor cuvintele lui Dumnezeu, traducându-le în propriile sale cuvinte şi necrezând în ele. Pavel a spus: „Ce samănă omul, aceea va şi secera.” Aceasta înseamnă că cel care seamănă carnea, va secera corupţie, dar cel care seamănă Duh, va secera viaţă veşnică.
Ce vom secera, dacă trăim după evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului?. Noi vom primi viaţă şi mântuire veşnică pentru păcatele noastre. Noi vom secera fructele Duhului, conducând sufletele altora spre răscumpărare pentru păcatele lor şi viaţă veşnică prin binecuvântările lui Dumnezeu.
Dar cum rămâne cu oamenii care trăiesc după carnea lor?. Ei seamănă corupţie şi nu este nimic decât moarte la sfârşit. Nu a rămas nimic pentru ei, după moartea lor. Omul se naşte cu mâinile goale şi moare cu mâinile goale.
Dacă el face lucrarea de mântuire a altora din păcatele lor, ei vor secera fructul Duhului şi vor avea viaţă veşnică. Dar el continuă să umble potrivit poftei cărnii, el sfârşeşte prin a recolta corupţie. Apoi el va culege blesteme şi vor trece blestemele asupra altora. De aceea, Pavel, care cunoştea totul despre trăirea prin credinţă, ne-a sfătuit să nu umblăm potrivit cărnii.
„Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” Pavel a fost un slujitor al lui Dumnezeu care a umblat în Duhul. Când oamenii văd în Biblie că el a umblat în Duhul, unii pot crede că Duhul Sfânt i-ar fi comandat direct să facă lucruri ca: „Pavel, du-te la stânga şi întâlneşte pe cineva” Sau „Ar trebui să-l eviţi pe om”. Dar nu e adevărat.
El a umblat în Duhul, predicând evanghelia mântuirii altora şi ajutând pentru a le mântui sufletele. De asemenea, Pavel L-a servit pe Domnul, alâturându-se acelor care şi ei au umbla în Duhul. Printre creştini, sunt oameni care nu umblă în Duhul, ci umblă potrivit poftei cărnii. Ei nu l-au întâmpinat pe Pavel, ci i s-au opus şi chiar l-au calomniat. Pavel a spus că nu a vrut să facă nimic cu cei care se luptau şi îi calomniau pe ucenicii lui Isus Hristos.
Dacă doreşti să umbli în Duhul, trebuie să trăieşti după evanghelie. Cei circumcişi l-au dat în judecată pe Pavel. În Galateni 5:11 se spune: „cât despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai Sunt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus.” Cei circumcişi au fost aceia care au apărat practica circumciziei, spunând: „Chiar dacă cineva este născut din nou prin credinţa în Isus, trebuie să fie cirumcis. Dacă nu este circumcise în carnea prepuţului său, nu este un copil al lui Dumnezeu” De ce l-au dat în judecată?. Pavel a crezut că răsumpărarea şi binecuvântarea vieţii veşnice, a venit doar din credinţa în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Aceasta a predicat el.
Credinţa care-i face pe oameni neprihăniţi vine din învăţarea adevărului şi predicării acesteia. Pavel a considerat a fi foarte important adevărul apei şi a Duhului. El a crezut că cei care cunoşteau adevărul, puteau umbla în Duhul şi că nu a fost nevoie să fie circumcis. Aceasta a predicat el. Dar cei circumcişi au crezut că circumcizia este partea esenţială a credinţei cuiva în mântuire. Totuşi, nu este nici o evanghelie, alta decât cea de la Dumnezeu şi de aceea nu avem voie să adăgăm la ea, sau să substragem orice din ea.
„Când Pavel a umblat în Duhul, el a fost ignorat şi persecutat de către ucenicul său evreu. Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăerea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos. Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, ca să se laude ei cu trupul vostru. În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume! Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu Sunt nimic, ci a fi o făptură nouă!” (Galateni 6:12-15). Iar Pavel a spus circumcişilor: „Când Pavel a umblat în Duhul, el a fost ignorat şi persecutat de către ucenicul său evreu. Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăerea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.”
Pavel le-a reproşat celor care au umblat potrivit poftei cărnii. Ei au umblat potrivit poftei cărnii în faptă şi au fost mulţi oameni ca ei. Dar Pavel a sfârşit relaţiile cu ei. Pavel a spus: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos” Isus Hristos a fost botezat de Ioan pentru a lua toate păcatele lumii şi a murit pe Cruce pentru a-l mântuipe Pavel şi pe toţi oamenii, atâţia cât Domnul Dumnezeul nostru îi cheamă. Pavel a spus: „Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu Sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.” Pavel, care a fost mort faţă de lume, a trăit din nou prin Isus Hristos.
De fapt noi suntem morţi în Isus Hristos. Dar uneori noi uităm acest adevăr. Noi trebuie să credem aceasta. Dacă nu avem adevărul în acest adevăr, noi suntem legaţi de poftele adevărului şi prin familiile noastre şi aceasta ne previne de la umblarea cu Domnul. Carnea noastră este atât de slabă, încât chiar şi familiile noastre nu ne pot ajuta să-L urmăm. Doar Domnul ne poate ajuta. Dar acum noi suntem crucificaţi faţă de lume. Cum poate un om mort să ajute oamenii pământeşti în terburi de pământ?. Oamenii care sunt morţi în această lume, nu pot avea lucrurile lumii.
Isus a fost înviat. Învierea Sa ne-a permis să fim născuţi din nou la o viaţă nouă spirituală. Aici noi avem o nouă muncă, o nouă familie, o nouă speranţă. Noi suntem oamenii născuţi din nou. Noi, ca şi soldaţi ai cerului, avem responsabilitatea de a predica cuvântul lui Dumnezeu. Pavel a mărturisit că a devenit un om, ajutându-i pe alţii să realizeze mântuirea, nu prin căi fizice, ci folosind metode spirituale. El a spus că murise deja şi a fost născut din nou prin Isus Hristos. Să ne luptăm să fim felul de oameni care îndrăznesc să dea aceeaşi mărturisire a credinţelor noastre.
Pavel a spus în Galateni 6:17-18: „De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu. Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.” Pavel a purtat semnele Domnului Isus. El nu a avut grijă de sănătatea sa pentru Domnul, pentru a umbla în Duhul. El nu a putut nici să scrie, deoarece treptat şi-a pierdut vederea. Astfel nu puţine dintre Epistolele Pauline au fost înregistrate de tovarăşuii săi, cum ar fi Terţius, în timp ce vorbea cuvintele lui Dumnezeu. Chiar dacă a fost slab fizic, el era fericit să poată să umble în Duhul şi a spus, “De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi. (2 Corinteni 4:16).
Pavel ne sfătuieşte să fim felul de oameni care umblă în Duhul. De asemenea El spune: “Umblarea în Duhul înseamnă să trăieşti pentru evanghelie”. Tu şi eu trebuie purtăm în minte ce înseamnă umblarea în Duhul,. Noi n-ar trebui să urmărim obiectele vanităţii şi în schimb să slujim şi să trăim pentru evanghelie. Să umblăm Duhul prin credinţă, pentru restul vieţilor noastre.
Acum crezând în evanghelia apei şi a Duhului, Duhul adevărat este în inimile noastre. Dumnezeu va răspunde cu bucurie, dacă ne rugăm potrivit evangheliei. A purta roada Duhului, înseamnă a umbla în Duhul şi a răscumpăra sufletele. Tu poţi duce roada Duhului, şi anume dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunătatea, credincioşia, blândeţea şi înfânarea poftelor, când umbli în Duhul şi trăieşti pentru evanghelie. Pentru a predica evanghelia apei şi a Duhului, noi trebuie să suferim, să rămânem toleranţi, să practicăm blândeţea şi să facem bine celor pierduţi.
Roadele Duhului vin din în cei care salvează sufletele pierdute, făcând bine şi predicând evanghelia care îi face să primească Duhul Sfânt. Aceasta trebuie să se aibă, pentru a purta roadele Duhului şi a umbla în Duhul.
Misiunea Noua Viată 