O învăţătură sanătoasă are această cantare ,Doamne dane întelepciune să stim cum să ne purtam în viata de zi cu zi.
Misiunea Noua Viata roaga credinciosii din tara si strainatate la post,rugaciune si sustinere financiara pentru lucrarea de misiune începuta în întreaga tara.
Rog trimiteti un comentariu cu numele dumenavostar daca aveti pe inima sa ne sustineti cu rugaciune si post.
Fiti binecuvîntati.
Coloseni 4:3
Rugaţi-vă tot odată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvînt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanţuri:
În ziua de azi, la fel ca în timpul apostolilor, sunt
multe biserici lumeşti şi slujitori falşi, ce urmează
calea lui Balaam. Ei uzază toate căile de a aduna bani
de la enoriaşii săi. De exemplu, există această poftă
curioasă de a face congregaţia să se ia la întrecere
între ei, de a-şi mărturisi credinţa nu prin
spiritualitatea lor, ci prin jertfele lor materiale, de
parcă contribuţia unui credincios este barometrul
credinţei sale. Implicând faptul că credinţa celor care
contribuie mai mult la biserică este mai mare decât
credinţa celor care dau mai puţin, singurul scop în
hrănirea acestei pofte corupte, este îmbogăţirea
bisericii.
Bineînţeles, este un lucru minunat dacă
credincioţii se decid să slujească lui Dumnezeu şi
evanghelia Sa cu inimile lor sincere. Dar profeţii falşi
ca Balaam sar peste credincioşi pentru a-şi umple
burţile lor. Îi incită pe enoriaşii lor să se ia la
întrecere de mărturisiri materiale, cum sunt: “Am dat
zeciuiala cu credincioşie, iar Dumnezeu a răsplătit
binecuvântările înzecite prin afacerea mea.” Înşelat
de Balaam, credincioşii nebănuitori cred că aceasta
este calea spre credinţa adevărată, când de fapt este
calea spre împovărarea lor, atât spirituală, cât şi
materială, mândrie falsă şi în ultimul rând distrugerea
lor.
“Faptele nicolaiţilor” nu sunt mai mult decât
faptele lui Balaalm. La fel cum Balaam, în lăcomia
lor, l-a învăţat pe Balaac să pună o piatră de
pocticnire înaintea israeliţilor, mulţi care pretind să
fie slujitorii lui Dumnezeu din comunitatea creştină
de azi sunt interesaţi doar de buzunarele
congregaţiilor lor. Cei ce sunt înstrăinaţi de aceşti
falşi profeţi, sfârşesc cu mâna goală după ce şi-au
oferit toate posesiunile acestor păstori falşi, şi ceea ce
este şi mai rău e că mai devreme sau mai târziu îşi
vor reveni şi vor realiza că ceea ce ei crezuseră este
complet fals. În final, ei vor învinovăţi biserica falsă
şi vor sfârşi renunţând la credinţa lor. Din nefericire,
realitatea tristă e că această stare jalnică de afaceri nu
este atât de neobişnuită, chiar şi în aşa-numitele
biserici evanghelice. Înşelaţi de Balaam, mulţi
credincioşi sunt înstrăinaţi de această fraudă şi
sfârşesc în a părăsi biserica.
Scriptura ne spune că Dumnezeu urăşte faptele
nicolaiţilor. Dacă-i urmăm pe nicolaiţi, ne vom
pierde credinţa în Dumnezeu. Avem multe mărturisiri
pe care ni le-a dat Dumnezeu, iar acestea toate sunt
comori ce îmbogăţesc spiritual. Dar căutând cştiguri
materiale, folosind mărturisirile, este absolut ceva de
care trebuie să stăm la distanţă, deoarece este modul
în care L-au urât nicolaiţii pe Dumnezeu Însuşi.
Apocalipsa 2:14 spune: “Dar am ceva împotriva
ta. Tu ai acolo nişte oameni cari ţin de învăţătura lui
Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de
poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănînce
din lucrurile jertfite idolilor, şi să se dedea la
curvie.” Referinţa pentru acest pasaj se poate găsi în
capitolul 22 al cărţii Numeri, unde este înregistrată
povestea lui Balaac, regele Moabiţilor.
Pe când israeliţii ajunseseră plaiurile Moabului din
Canaan, după exodul lor din Egipt, ei cuceriseră
şapte triburi ale ţării: “precum on bou linge iarba de
pe câmp”. Auzind de această cucerire, Balaac s-a
îngrozit de Domnzeul lor, deoarece i-a fost teamă că
soarta moabiţilor va urma şi ea pe cea a triburilor
deja cucerite din Canaan. Încercând să separe o cale,
pentru a-i preveni pe israeliţi să-i cucerească, Balaac
l-a chemat pe Balaam, un profet fals, să-i blesteme pe
israeliţi la cererea sa.
Balaam era un profet fals, dar Neamurile credeau
că era un slujitor al lui Dumnezeu. El nu era nici
urmaşul Marelui Preot Aaron, nici un levit. Dar
regele maobiţilor, Balaac, a crezut că cei pe care i-a
binecuvântat Balaam, vor fi binecuvântaţi, iar cei pe
care el i-a blestemat, vor fi blestemaţi. În acel timp,
Balaam, deşi un profet fals, era renumit în toată ţara
ca vrăjitor recunoscut.
Totuşi Balaam nu-l putea obliga pe regele Balaac
ceea ce i-a solicitat să facă. Motivul era că, deoarece
israeliţii erau poporul lui Dumnezeu, nu doar că
Balaam nu avea nici o permisiune de la Dumnezeu de
a-i blestema pe israeliţi, ci încercând să facă astfel, ar
fi sfârşit într-un blestem asupra lui însuşi. Copleşit de
puterea spirituală a lui Dumnezeu, Blaac i-a cerut lui
Balaam să-i blesteme pe israeliţi de unde nu-i putea
vedea.
Balaam a primit multe averi de la Balaac şi în
schimb l-a învăţat o cale de a aduce blestem asupra
israeliţilor. Uneltirea era de a-i ispiti să comită
adulter, invitându-i la petrecerile moabiţilor şi
oferindu-le femeile lor, pentru ca israeliţii să fie
pedepsiţi de Dumnezeu pentru păcatele lor. Astfel
profetul fals Balaam l-a învăţat pe Balaac să aducă
distrugere israeliţilor.
Dumnezeu a spus că l-a urât pe Balaam deoarece
era un om care iubea banii. Sunt mulţi oameni în
comunitatea creştină de azi care sunt chiar ca Balaam.
De fapt ei sunt toţi profeţi falşi, dar mulţi dintre ei
sunt încă respectaţi şi veneraţi. Dar ceea ce căuta
Balaam era căutarea posesiunilor materiale. Când i se
ofereau bani. Binecuvânta; când nu, blestema. Trist,
în comunitatea creştină de azi, prea mulţi dintre acei
ce ar trebui să fie slujitori ai lui Dumnezeu, sunt la
fel ca Balaam. Atunci când cei care cred în
Dumnezeu sfârşesc căutând doar câştiguri materiale,
sfârşesc ca profeţi falşi. De aceea Dumnezeu i-a urât
pe nicolaiţi.
Tu ştii ce aduce distrugere bisericii lui Dumnezeu
şi a slujitorilor Săi? Este iubirea de bani. Cei care
caută doar câştiguri materiale înaintea ochilor săi îşi
vor înfrunta propria distrugere înaintea lui Dumnezeu.
Versetul 1: “Îngerului Bisericii din Efes scriei:,,Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:’”Biserica din Efes era o biserică a lui Dumnezeu
plantată prin credinţa în evanghelia apei şi a Duhului pe care Pavel o predicase. “Cele şapte sfeşnice de aur” din acest pasaj se referă la bisericile lui Dumnezeu, întâlnirile celor care cred în evanghelia
apei ş ia Duhului, iar “cele şapte stele” se referă aici la slujitorii lui Dumnezeu. Fraza “Cel ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă” înseamna, pe de altă parte, că Dumnezeu Însusi ţine şi Îsi foloseşte
slujitorii.Trebuie să realizăm că ceea ce a vorbit Dumnezeu celor şapte biserici din Asia, prin slujitorul Său Ioan se adresează de asemenea tuturor bisericilor Sale dintimpul prezent, care acum întâmpina vremurile dinurmă apropiate. Prin bisericile şi slujitorii Săi,
Dumnezeu ne vorbeşte şi ne spune cum să depăşim
încercarile şi necazurile care ne aşteaptă. Noi trebuie
să-l învingem pe Satan, auzind şi crezând în Cuvântul
Apocalipsei. Dumnezeu vorbeşte fiecăreia din
bisericile Sale.
Versetul 2: “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi
răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus
la încercare pe cei ce zic că sînt apostoli şi nu sînt, şi
i-ai găsit mincinoşi;”
Domnul a poruncit Bisericii din Efes pentru
lucrările sale, munca, răbdarea, pentru netoleranţa sa
a răului şi pentru testarea şi descoperirea apostolilor
falşi. Din acest apsaj aflăm cât de mare fusese
credinţa şi dedicarea Bisericii din Efes. Dar trebuie să
realizăm că, indiferent cât de bun ar fi putut să fie
începutul credinţei, dacă acea credinţă se rătăceşte,
atunci devine nefolositoare. Credinţa noastră trebuie
să fie credinţa adevărată, al cărei început şi sfârşit
rămâne neclintită la fel.
Dar credinţa slujitorului Bisericii din Efes nu a
fost aşa, iar din cauza aceasta, a fost grav mustrată şi
avertizată de Dumnezeu că Îsi va îndeparta sfeşnicul
din locul său. După cum se revelează istoria Bibliei,
cele şapte biserici din Asia Minoră au fost într-adevăr
blestemate cu îndepartarea sfeşnicelor lor. Trebuie să
învăţăm din lecţiile Bisericii din Efes şi să ne
amintim că bisericile noastre trebuie să fie aprobate
de Dumnezeu ca fiind ale Sale, bazându-le pe
credinţa în evanghelia apei şi a Duhului şi că trebuie
să devenim slujitorii lui Dumnezeu care ţine
bisericile noastre prin această credinţă.
Versetul 3: “Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din
pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit.”
Domnul nostru priveşte asupra tuturor bisericilor
Sale şi cunoaşte bine cum muncesc sfinţii Săi pentru
numele Său. Dar sfinţii din Biserica din Efes şi-au
lăsat prima lor credinţă şi au început să cadă pe o cale
eronată, diluând evanghelia pură a apei şi a Duhului,
cu alte credinţe.
Versetul 4: “Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai
părăsit dragostea dintîi.”
Cuvintele credinţei slujitorului şi a sfinţilor din
Efes au fost atât de mari, încât Domnul Însusi le-a
poruncit pentru faptele, munca şi răbdarea lor. Ei
testaseră şi descoperiseră apostoli falşi, au perseverat
şi au muncit de dragul numelui Domnului şi nu
obosiseră. Dar în mijlocul acestor lucrări mult
poruncite, ei au pierdut ceea ce a fost cu siguranţă
mai important decât oricare din acestea: şi-au părăsit
prima dragoste dată de Isus Hristos.
Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că nu au ţinut
evanghelia apei şi a Duhului care le permiseseră să
fie fie eliberaţi o singură dată, de toate păcatele lor,
prin acceptarea credinţei în Domnul. Abandonul lor
al evangheliei apei şi a Duhului, pe de altă parte
înseamna că ei permiseseră învataturi false şi alte
evanghelii să se strecoare în bisericile lor.
Atunci, ce au fost aceste alte evanghelii şi
învataturi? Au fost filozofiile lumeşti şi ideologiile
umaniste. Aceste lucruri vor sta împotriva adevărului
mântuirii pe care a dat-o Dumnezeu mântuirii. Poate
că sunt benefice cărnii omului sau probabil chiar duc
la unitatea şi pacea printre oameni, dar nu pot face
inimile oamenilor să se unească cu cea a lui
Dumnezeu. Astfel slujitorii şi sfinţii Bisericii din
Efes au sfârşit prin a-şi schimba credinţa în cea a
apostaţilor, blestemaţi înaintea lui Dumnezeu. Şi de
aceea au fost mustraţi de Domnul.
Când ne uităm la istoria bisericii, putem vedea că
evanghelia apei şi a Duhului a început să degenereze
timpuriu din perioada Bisericii Primare. Învatând din
această lecţie, trebuie să ţinem neclintit de evanghelia
apei şi a Duhului, să-L mulţumim pe Domnul cu
credinţa noastră neclătinată şi să-l învingem pe Satan
şi lumea, în lupta împotriva lor.
Atunci, ce a fost “prima dragoste” pentru slujitorii
şi sfinţii Bisericii din Efes? prim alor dragoste nu a
fost alta decât evanghelia apei şi a Duhului pe care
Dumnezeu le-o dăduse. Evanghelia apei şi a Duhului
este Cuvântul mântuirii care are puterea să îi
elibereze pe oricine de toate păcatele lumii.
Dumnezeu i-a revelat lui Pavel, Ioan, şi slujitorii
celor şapte biserici din Asia ce este evanghelia apei şi
a Duhului şi le-a permis să o înteleaga. Astfel, ei au
crezut în această evanghelie şi astfel cei care au auzit
şi au crezut în evanghelia predicată de ei, au putut să
fie mântuiţi de toate păcatele lumii.
Evanghelia apei şi a Duhului dată de Domnul
nostru, e găsită în Cuvântul botezului lui Hristos şi a
sângelui Său de pe Cruce. Totuşi, slujitorii Bisericii
din Efes au abandonat această evanghelie mai târziu,
deşi la început Îl întâlniseră pe Domnul prin
evanghelia apei şi a Duhului şi au predicat-o în
mulţumire. Astfel, Domnul l-a mustrat pentru
aberaţia sa din acest pasaj.
Versetul 5: “Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut;
pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintîi. Altfel,
voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui,
dacă nu te pocăieşti.”
Că slujitorul Bisericii din Afes căzuse de la
dragostea lui Dumnezeu, a însemnat că congregaţia
abandonase evanghelia apei şi a Duhului. De aceea
Domnul le-a spus să reflecteze asupra faptului unde
şi-ar fi putut pierde credinţa, să se pocăiască şi să
facă prima lucrare.
Atunci, ce ar fi putut cauza Biserica din Efes să
piardă evanghelia apei şi a Duhului? Slabiciunea
credinţei Bisericii efesene, de pe urmele gândurilor
carnale a slujitorului său, este ceea ce a înstrainat
biserica. Evanghelia apei şi a Duhului este de la
Dumnezeu, adevărul absolut care a revelat toate
minciunile falsei doctrine şi învataturi ale tuturor
religiilor acestei lumi. Aceasta înseamna că atunci
când Biserica din Efes a predicat şi a răspândit
evanghelia apei şi a Duhului, conflictul cu oamenii
lumeşti a fost inevitabil.
În schimb, acest conflict a făcut să fie mai dificil
pentru credincioşii din biserica din Efes să aibă de-a
face cu oamenii lumeşti, chiar conducându-i să fie
persecutaţi pentru credinţa lor. Pentru a evita aceasta,
şi pentru a face mai uşor pentru să intre în biserica lui
Dumnezeu, slujitorul din biserica din Efes s-a
îndepărtat din evanghelia apei şi a Duhului şi a
permis se să învete o evanghelie mai filozofică.
“Evanghelia filozofică” aici este o evanghelie
falsă ce derivă din gânduri umanistice care caută nu
doar să restaureze relaţia dintre Dumnezeu şi om, dar
de asemenea să aducă pacea în relaţia dintre oameni.
Acest fel de credinţă verticală şi orizontală nu este
felul de credinţă pe care Dumnezeu o doreşte de la
noi. Credinţa pe care Dumnezeu doreşte să o avem
este o credinţa ce restaurează pacea noastră cu El,
prin relaţia noastră supusă cu Dumnezeu.
Motivul pentru care slujitorul Bisericii din Efes a
pierdut evanghelia apei şi a Duhului este deoarece a
încercat să accepte ceea ce nu putea fi acceptat în
biserica lui Dumnezeu—adică, oamenii lumeşti care
cred în evanghelia apei şi a Duhului—şi să-şi
potrivească învăţăturile cu nazurile lor. Biserica lui
Dumnezeu poate fi plantată doar pe fundamentul
Cuvântului evangheliei apei şi a Duhului.
Totuşi, sunt mulţi oameni în ziua de azi la fel ca în
perioada Bisericii Timpurii, care cred că e destul să
crezi în Isus cumva, pentru a fi mântuiţi şi care nu
văd de ce ar trebui să creadă în evanghelia apei şi a
Duhului. Dar, crezând în Isus în timp ce ignori
Evanghelia apei şi a Duhului dată de Dumnezeu, este
o credinţă greşită. Cei care cred în Domnul doar ca o
simplă practică religioasă, trecând cu toată inima prin
mişcare va deveni duşmanul lui Dumnezeu. De aceea
Domnul l-a certat şi l-a avertizat pe slujitorul
Bisericii din Efes pentru a se pocăi de credinţa sa
greşită şi să se întoarca la cea de dinainte, credinţaa
devărată şi cea mai sinceră, prima credinţă pe care o
avusese când a auzit evanghelia apei şi a Duhului
pentru prima dată.
Este o lecţie importantă pentru noi aici: dacă o
biserică a lui Dumnezeu se îndepărtează de la
credinţa sa în evanghelia apei şi a Duhului,
Dumnezeu nu o va mai numi Biserica Sa. De aceea
Domnul a spus că va îndepărta sfeşnicul şi-l va da
credincioşilor în evanghelia apei şi a Duhului.
O biserică ce a abandonat şi nu mai predică
evanghelia apei şi a Duhului nu este o biserică a lui
Dumnezeu. Este absolut critic noi să realizăm că
apărând, crezând şi predicând evanghelia apei şi a
Duhului este mult mai important decât orice alte
fapte.
Asia minoră, unde erau localizate cele şapte
biserici din pasajul de mai sus, este acuma o regiune
musulmană. Astfel Domnul a îndepartat sfeşnicul,
biserica lui Dumnezeu, şi ne-a făcut să predicăm
evanghelia apei şi a Duhului în întreaga lume. Dar în
adevărata biserică a lui Dumnezeu este adevărul
evangheliei apei şi a Duhului. Biserica lui Dumnezeu
nu poate exista fără ea. Cei doisprezece apostoli ai lui
Isus au avut credinţă consistentă în evanghelia apei şi
a Duhului în timpul erei apostolice (1 Petru 3:21,
Romani cap. 6, 1 Ioan cap. 5).
Totuşi, ceea ce este nefericit, e că bisericile lui
Dumnezeu din Asia Minoră pierduseră adevărata
evanghelie a apei şi a Duhului din timpul Bisericii
Primare şi că drept rezultat această regiune a devenit
musulmană. Mai mult, chiar şi Biserica din Roma a
fost lovită de tragedia pierderii evangheliei apei şi a
Duhului, cu Edictul din Milan, emis de Împaratul
roman Constantin.
Versetul 6: “Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti
faptele Nicolaiţilor, pe cari şi Eu le urăsc. ”
Nicolaiţii erau acei care foloseau numele lui Isus
pentru a-şi căuta câştigurile lor lumeşti şi materiale.
Dar Biserica din Efes a urât doctrinele şi faptele
Nicolaiţilor. Pentru Biserica din Efes, acesta era un
lucru ce merita să fie mult poruncit de Dumnezeu.
Versetul 7: “Cine are urechi, să asculte ce zice
Bisericilor Duhul: ,,Celui ce va birui, îi voi da să
mănînce din pomul vieţii, care este în raiul lui
Dumnezeu.”
Slujitorii şi sfinţii lui Dumnezeu trebuie să audă
ceea ce le spune Duhul Sfânt. Ceea ce le spune Duhul
Sfânt este de a-şi apăra credinţa şi de a răspândi
evanghelia apei şi a Duhului până la sfârşit. Pentru a
face astfel, ei trebuie să lupte împotriva celor care
răspândesc neadevărul şi de a-i învinge. A pierde
lupta împotriva neadevărului înseamna distrugere.
Credincioşii şi slujitorii lui Dumnezeu trebuie să-şi
cucerească duşmanii cu armele lor—adică, cu
Cuvântul lui Dumnezeu şi evanghelia apei şi a
Duhului.
Dumnezeu a spus: “Celui ce va birui, îi voi da să
mănînce din pomul vieţii, care este în raiul lui
Dumnezeu”. Dumnezeu va da fructele copacului
vieţii doar “celui ce va birui”. Dar va birui ce şi cum?
Noi trebuie să biruim cu credinţa noastră pe cei care
nu cred în evanghelia apei şi a Duhului. Credincioşii
trebuie să se implice în bătălii spirituale constante cu
cei care aparţin neadevărului şi să intre ca nişte
victorioşi în aceste bătălii, prin credinţa lor. De
asemenea, trebuie să-I ofere toată gloria lui
Dumnezeu şi să trăiască o viaţă de victorie cu
credinţa în evanghelia apei şi a Duhului. Doar cei
care îsi înving duşmanii în lupta lor cu credinţa în
adevăr, vor putea să trăiască în Noul Cer şi Pământ
dat de Dumnezeu.
În peridoada Bisericii Primare, cei care au căutat
să creadă şi să apere evanghelia apei şi a Duhului, au
trebuit să întâmpine martirism. La fel, atunci când
vine timpul să apară Anticrist, vor fi mult mai mulţi
martiri.
Care este lepra spirituala? Profetul Osea transmitea mesajul primit de la Dumnezeu, care ne zice si azi acelasi lucru: ca poporul piere din lipsa de cunoastere sau cunostinta. Prin lege vine cunostinta pacatului. Trebuie sa cunoastem pacatul si modalitatea prin care putem scapa de el. Apostolii au vestit aceeasi veste buna ca si stramosii din vechime: Avraam, Isaac si Iacov. Vestea buna este ca exista un leac pentru lepra spirituala, care e mai grava si decat virusul Ebola si cele mai grave boli cunoscute. Acest leac este evanghelia dinamita, a lui Isus Hristos. Darul Duhului Sfant il primesc cei carora li se sterg pacatele, prin aceasta bomba – adica veste buna, data de Dumnezeu, doar celor care cred.
 |
 | nemeti madalina lacr… on Carti gratuite |
 | Obiective turistice on Să spui dar nu în orice vreme … |
 | SIMON on Să spui dar nu în orice vreme … |
 | Auto Iasi on Să spui dar nu în orice vreme … |
 | Greta Andreica on Apel la rugaciune |
